O singura scoala pentru... Salman Khan- fondatorul Khan Academy si un profesor de matematica

" Sa regandim educatia!" - acesta ar trebui sa fie singurul slogan al nostru in zilele acestea: al meu, ca parinte, al profesorilor din scolile romanesti, al celor care conduc destinele invatamantului in secolul XXI.

Cu ceva timp in urma am citit cu mare placere si cu profund interes cartea pe care, cu drag am descoperit-o datorita unui om deosebit ( Claudia S.), cartea fondatorului KHAN ACADEMY, Salman Khan,  denumita " O singura scoala pentru toata lumea".

Cine este insa Salman Khan? Pana sa il duc pe fiul meu la cursurile miscarii internationale, Coder Dojo, habar nu aveam, cu ignoranta sau mai putina ignoranta. Nascut in State, din parinti proveniti din India si Bangladesh, Sal Khan detine trei licente in matematica, inginerie electronica si automatizari, specialist in inginerie la Oracle, ce si-a descoperit adevarata vocatie intamplator si totodata ne-a oferit cel mai eficient si mai la indemana model de invatare: descoperirea tainelor matematicii si a altor stiinte exacte prin lectii scurte si facile, postate pe Youtube, la inceputuri academiei Khan Academy.Astfel a luat nastere educatia... virtuala!:)

Pasionat de matematica si mai ales un fin observator si un real pedagog, Sal Khan a reusit ceea ce multi dintre profesorii actuali de la catedrele romanesti de matematica nu reusesc: sa ofere o noua tehnica de invatare a stiintelor ( oricare ar fi ele: matematica, fizica, chimie, etc), printr-un concept accesibil si mai ales pe intelesul a milioane de copii din intreaga lume.

Spicuiesc cateva citate relevante din cartea sa care, pentru mine au devenit definitorii si de cate ori imi uit menirea, ma reintorc la filele acestei carti:

" Exista o prapastie intre vechiul model de invatare si cel nou, o prapastie in care copiii din toata lumea cad in fiecare zi. Desi lumea se schimba intr-un ritm din ce in ce mai alert,eventualele schimbari in sistemul educational sunt foarte lente si tind sa se petreaca in directia gresita;..."

" filozofia mea in ceea ce priveste predarea era simpla si foarte personala. Mi-am propus sa predau asa cum mi-am dorit eu insami sa mi se fi predat. Adica mi-am dorit sa impartasesc bucuria de a invata, acel fior care se naste din intelegerea unor chestiuni despre univers. Imi doream sa transmit nu doar logica, ci frumusetea stiintelor si a matematicii. "

" cred cu tarie in faptul ca Academia Khan reprezinta un instrument care sa ofere un model al viitorului educatiei- o modalitate de a combina arta predarii cu stiinta de a transmite informatia si a analiza date.... Pentru acesti cursanti, Khan Academy a reprezentat o oaza si un refugiu in care pot face acele lucruri pe care scoala sau locul de munca nu le-au facut pentru ei. Se poate sustine ca vizionarea unor lectii video si utilizarea unui software interactiv ii fac pe oameni destepti? Nu. Insa cred ca ele pot face ceva mult mai benefic: sa creeze un context in care oamenii sa-si dea frau liber curiozitatii si dragostei native pentru cunoastere, realizand astfel ca ORICUM sunt destepti."

Descopeream un om care avea oarecum aceelasi convingeri ca si mine, un om care isi pusese intrebarile pe care si eu insami mi le pusesem la un anumit moment, acum vreo 10 ani, cand inca eram un profesor stagiar si dornic de a trasmite elevilor mei, nu notiuni abstracte, ci pasiunea unor descoperiri, unor cunoasteri dincolo de superficialitatea si starea de boala a sistemului de invatamant romanesc pe care o descopeream cu surprinderea si cu mirarea unui tanar dornic doar de  a deschide usi ale mintii si sufletului pentru o anumita materie sau pentru o anumita etapa din viata copiilor.

Sa invatam sa predam!- usor de spus, insa greu de aplicat. Mi-a fost si mie dificil vreo 2-3 ani sa imi descopar veleitatile si caile cele mai bune pentru a preda o materie atat de " nefolositoare" si " neatragatoare" pentru o generatie curat anglofona si americana, insa intr-un final am reusit: am deschis niste " usi" pe care copiii au ales sa intre.

La fel si Sal Khan, dar la un nivel modial, a facut cunoscut lumii intregi ca matematica e o stiinta pe care toti o putem intelege si ca EA nu reprezinta nimic altceva decat o cale prin care ne putem descoperi " desteptaciunea" din noi:)

Tot Sal Khan il cita pe Sfantul Augustin care afirma: " Iti doresti sa fii maret? Atunci incepe prin a fi. Vrei sa construiesti o cladire vasta si impunatoare? Gandeste-te mai intai la fundatia umilitatii. Cu cat mai inalta este structura, cu atat mai solida va fi fundatia.

Si as conchide cu o afirmatie a sa categorica si transanta si la care si eu subscriu: " Nu exista elevul perfect."

Dincolo de Sal Khan si a sa revolutie in a invata si a primi educatie in mod gratuit si cu o simplitate debordanta, anul 2013 si intamplarile prin care trec ca mama al unui baiat de 13 ani ce invata intr-o scoala publica, vor parea de domeniul Evului Mediu sau cel putin anii 1800-1900 cand se puneau bazele scolii romanesti.

Nu doresc sa generalizez, insa voi face strict referire la un anumit profesor de matematica, un excelent teoretician, dar un execrabil pedagog.

Ar fi trebuit sa fiu incantata ca acest profesor, tanar, cu experienta in predare, admirat pe alocuri, hulit pe de-alta parte, insa rigiditatea in care a intrat si pe care o foloseste in predarea matematicii la ore, m-a lasat fara cuvinte.

Nici nu am mai  incercat sa fac vreo paralela cu Sal Khan si a sa educatie inovatoare, descoperirile lui nu isi au loc in predarea si evaluarea la orele de matematica a acestui profesor de matematica.

Tristetea vine din faptul ca nici pana azi, sa ii zicem profesorul "X", nu a reusit sa gaseasca calea prin care matematica sa devina o materie iubita de copii, o materie pe care sa doreasca sa o descopere, teoreme si aplicatii pe care sa incerce sa le descifreze tinand cont de " usile" pe care le-ar putea deschide: usi ale mintii si ale sufletului pe care multi dintre copii le au inchise, tocmai datorita sistemului rigid in care isi aleg unii dintre profesorii actuali din Romania sa isi predea materia.

Nu am vazut nicio dorinta la profesorul " X" de a-si dori sa fie acel " Domn Trandafir" al timpurilor noastre. Nu am vazut nicio dorinta de flexibilitate, dragoste de copii, toleranta sau persuasiune in predarea materiei la ora.

Am asteptat luni intregi o imbunatatire a relatiei fiului meu cu profesorul " X", insa am primit doar confirmarea ca lucrurile in viata acestui profesor sunt ori " albe", ori " negre", nicicum calea de mijloc.

Consider ca provocarea profesionala suprema pentru un profesor este ca elevul din ultima banca, ce pare apatic si lipsit de interes pentru materia lui, sa devina intr-un timp relativ scurt, elevul dornic sa afle mai multe despre cunoastere. Drumul de la lipsa de interes la dorinta de cunoastere nu e usor, insa e un drum pe care doar impreuna il poti parcurge si doar impreuna il poti descoperi. Satisfactia la sfarsitul unui an scolar este imensa: elevul din septembrie, cel apatic si lipsit de interes, chiar medioacru, ajunge in vara urmatoare sa intre pe " usile" pe care doar tu ca profesor si pedagog le poti deschide si cata satisfactie vei avea!:)

Profesorul " X" a ales calea facila: lucrez doar cu cei care performeaza deja, ceilalti vor trebui sa iasa din joc, ca si cand nu ar exista. Insa ei exista si asteapta inca sa fie descoperiti, pentru ca au atatea de oferit si sunt plini de calitati, doar sa ne dorim sa le facem cunoscute si lumii si lui insusi pana la urma.

Copiii ne urmeaza. Noi suntem adevarate modele pentru EI. Noi avem datoria sa ii invatam. Insa profesori "X" inca exista si incet-incet mutileaza sufleteste niste suflete inocente aflate la inceput de drum. Ramane doar ca parintele sa vegheze sa nu se intample asa...

Un cadou perfect pentru toti profesorii insa ar fi aceasta carte a lui Salman Khan " O singura scoala pentru toata lumea". Cate s-ar schimba si la noi?!!! Ar trebui sa nu fie doar un cadou, ci lectura obligatorie pentru vacanta de vara. Nu as investi intr-un fond de carti necesar bunei desfasurari a orelor de la clasa pentru profesorii nostri. Ar fi suficienta lecturarea acestei carti si lucrurile s-ar schimba.....

Inchei prin a-l cita pentru ultima ora pe Sal Khan, care la randul lui mentioneaza o zicere a lui D.Adams : " Zborul presupune maiestrie, mai bine spus, o pricepere. Priceperea consta in a invata cum sa te urci spre pamant si sa ratezi tinta. Alegeti o zi cu vreme buna si incercati." ( Douglas Adams,The Hitchhiker`s guide to galaxy).

Predestinare sau cum noaptea dintre ani iti schimba viata

Nu as fi crezut niciodata ca un gand si cateva fraze aruncate virtual, dar simtite cu mult discernamant, vor ajunge sa imi schimbe viata. Ma urmareste postarea denumita : Copiii -ingerii vietii" si fraza  de  mai jos este adevarata, iar indemnul pe care il adresam  la acel moment s-a dovedit a fi  un indemn pentru mine insami.

"Ingerii ce ne ghideaza vietile de adulti merita tot efortul nostru, toata daruirea si dragostea de a infaptui ziua de azi si ziua de maine sub auspiciile unui indemn: Este necesar sa ne schimbam! Ce lasam generatiilor ce vin in urma noastra?".

Se pare ca in viata mea noptile dintre ani mi-au adus multe schimbari benefice: incepand cu noaptea dintre anii 96-97 si culminand cu noaptea dintre anii 2012-2013.

Cine ar fi crezut ca azi sunt libera de orice contract profesional, ca un ingeras imi va schimba total optica de a imi simti propria-mi viata si ca un titlul spus intr-o doara va deveni numele unui proiect umanitar drag sufletului meu.

Ma aflu intr-o rascruce a vietii pamantesti si alaturi de un ingeras si cu ajutorul unui " stranger" ( cel putin asa imi place sa denumesc fiinta ascentrala ce a contribuit la decizia finala), iata-ma pe un nou drum al vietii: dupa multi ani de corporatie si cu unicul gand de a comunica serviciile unor clienti ca mine, sunt in faza in care imi pun SERVICIILE si priceperea mea in sprijinul copiilor  ( ai mei, ai tai si mai presus de orice, acei copii, ingeri ai vietii, neajutorati si fara dreptul la viata frumoasa ce ar putea sa o aiba).

Imi pare un drum greu, insa nu intamplator intr-o zi de februarie am decis sa rup nodul gordian al vietii profesionale. Nimic nu ma mai implinea, nicio traire nu era simtita fara implicare emotionala, fiecare lucru bine facut era simtit in toti porii si fiecare efort suplimentar imi adancea suferinta fizica. O macinare continua care cred ca mi-ar fi grabit sfarsitul. Insa il voi face mai lent tocmai pentru ca un mic ingeras   are nevoie de mine si  pentru ca alti ingerasi au dreptul la o viata mai buna.

Coincidenta sau nu, predestinare sau nu, ajutor ascentral sau nu, acest drum imi era destinat a-l trai si a-l pasi si poate ca mai mult  ca oricand, am simtit ca sunt pe drumul cel bun: nu e profesie, nu e pasiune, nu e durere, ci o usurare a ceea ce pierdusem cu 9 ani in urma..

Mai exista un lucru ciudat pe care l-am simtit: ciclurile de 9 ani din viata mea sunt schimbatoare, categorice, sigure si datatoare de noi experiente ce ma formeaza ca OM. Pentru ca dincolo de varsta a doua pe care o traversez, exista acel ceva ce ma tine vie inca: dorinta de a ajuta.

In  fata ochilor mei se deruleaza ca un " deja-vu" pasii pe care ii voi urma: stiu sigur ce am de facut, nu imi e frica si simt ca am puterile intregite de dragostea ce o port copiilor mei si ai altora. Am atata dragoste cat este de mare Universul si o voi darui si ma VOI DARUI.

Dumnezeu ne vegheaza pasii vietii si simt ca EL deja mi-a scris o poveste frumoasa pe care o traiesc cu bucurie, cu sentimetul implinirii, cu multumiri pentru oameni dragi care ma inconjoara, cu recunostinta pentru cei care nu ma iubesc si cu mult respect pentru cei care se alatura demersurilor oamenilor ce doresc sa construiasca pentru copiii nostri, fie ei sanatosi sau mai putin sanatosi.

Nu exista bucurie mai mare decat zambetul pe care il primesti de la copii. Nu exista satisfactie mai mare decat bucuria din ochii lor, bucurie la care si tu ti-ai adus mica contributie.

Asa cum spune si cantecul : Luati un copil de mana si daruiti-i incredere si mai presus de orice daruiti din TIMPUL VOSTRU.

As putea cita zeci, sute de oameni care infaptuiesc zi de zi minuni si pe care ii admir pentru felul in care pot sa se daruiasca.

As putea sa multumesc din nou unui OM care m-a impins spre decizia finala.

As putea sa imi doresc lucruri materiale, masini, case si haine de colectie, vacante exotice sau conturi marete, insa ce imi doresc Dumnezeu mi-a daruit deja si m-a facut cea mai bogata femeie de pe pamant: copiii pe care ii am, pe care ii voi avea si pe care ii voi intalni.

Promit sa fiu eu insami si sa nu uit sa IUBESC copiii, ingerii ai vietii, trimisi din RAI pentru ca noi sa redevenim MAI BUNI.

Pe curand!
EU..

Mama sau femeie?

O contradictie pe care o traim zilnic.....

A fi mama inseamna implinirea suprema pentru o femeie, dar si sacrificarea independentei, a carierei si chiar a cuplului.

Intr-o societate in care majoritarea munceste si in care femeia ideala reuseste in plan profesional, cea care alege sa isi creasca copiii risca sa devina sclava propriei alegeri.

Nu este de mirare ca femeile din timpurile noastre aleg sa devina mame tot mai tarziu, adesea dupa 30 de ani, dupa ce isi termina studiile, dupa ce isi gasesc un partener stabil in viata, dupa ce isi asigura o viata financiara confortabila, dupa ce... Sunt atatea frane care opresc o femeie sa devina mama: in primul rand  presiunea sociala a modelului bunei mame, cea ce sacrifica total pentru copil, uitand uneori si ea sa fie femeie.. si poate cea mai importanta frana o constituie absenta unei politici familiale in favoarea femeilor ( si asta intr-o perioada dominanta de crize economice si de nesiguranta financiara atat pentru femei, cat si pentru barbati).

Si totusi ce reprezinta maternitatea pentru o femeie?nMaternitatea ideala? Exista oare? Indiferent ca suntem constiente sau nu, acest ideal ne apasa. Il putem accepta sau ocoli, respinge sau nu, insa tot la el ne raportam.. idealul maternal....

Maternitatea, mai mult ca in trecut, este un serviciu cu norma intreaga, cu siguranta.

Ne aflam in fata a unei triple contradictii totusi.

Prima este cea sociala. Partizanii familiei traditionale ne blameaza ca avem un serviciu, compania angajatoare ne reproseaza sarcinile repetate. Maternitatea continua sa fie considerata drept cea mai mare realizare a femeii, fiind insa devalorizata din punct de vedere social. Mamele cu norma intreaga sunt platite mai putin, private de identitate, fiindca le lipsesc competentele profesionale, si sunt somate de multe ori sa raspunda la intrebarea: " Ce faceti voi toata ziua?"Intr-o societate in care majoritatea mnceste, in care femeia ideala reuseste pe plan profesional, cea care sta acasa sau face din copii prioritatea numarul unu risca sa fie catalogata " neinteresata".

Cea dea doua contradictie priveste cuplul. A avea un copil nu ajuta deloc viata amoroasa.. oboseala, privarea de somn si intimitate, sacrificiile impuse de prezenta unui copil pot destrama un cuplul.

Insa contradictia cea mai dureroasa este resimtita de femeile care nu se confunda cu mama, de toate acelea care se zbat intre dragostea pentru copil si dorintele personale. Intre fiinta egoista si cea care doreste bunastarea copilului ei. Este sigur ca tot incarcand barca indatoririlor materne, facem ca aceasta contradictie sa devina si mai acuta.

Aceste contradictii nu fac decat sa adanceasca problematica pe care o femeie o are in fata rolului de MAMA: oare maternitate ma face sa ma simt implinita deplin? Sau o cariera profesionala? In cazul in care nu vreau sa o sacrific pe nici una, care va avea prioritate pentru mine? Pentru majoritatea, nici nu poate fi vorba de o viata fara copil, insa nu sunt gata sa isi sacrifice independenta financiara, viata sociala su un anumit mod de afirmare de sine.

Pentru mama din mine si din tine: raspunsul nu trebuie cautat decat in interior, in sinceritatea cu care te privesti in oglinda vietii ca mama a pruncului tau.

Am ales si am castigat.. poate cel mai de pret lucru din viata: TIMPUL ALATURI DE COPII.

Cineva drag sufletului meu ascentral si cumva din alta viata, imi spunea: "ceea ce copiii tai castiga, este timpul pe care il vor petrece cu tine, MAMA."

Dincolo de polemicile vremurilor noastre, dincolo de felul in care este privita o mama in zilele noastre, dincolo de teroriile lui " A FI/ A NU FI MAMA, sau a fi doar femeie de cariera, ramane un singur lucru pe care Dumnezeu ni l-a daruit: maternitatea fara de care nici eu , si nici tu cititorule nu am fi existat: MAMA e cea care daruieste universului sentimentul sigur al continuitatii OMULUI pe pamant.

Eu mi-am castigat acest drept dupa ce am experimentat tot ceea ce puteam experimenta.. si cum ciclurile vietii mele profesionale s-au invartit in jurului cifrei 9.. cine stie ce imi ofera urmatorii 9 ani?

Dumnezeu stie si EU stiu: Timpul alaturi de ei... Voi ce ati castigat?

Ghid pentru un nou început

Ai suferit destul, a sosit timpul să te ridici şi să porneşti la drum. Sterge-ţi lacrimile, scutură-te de praful trecutului şi începe să-ţi faci bagajele. Dacă ai reţineri aminteşte-ţi că momentul prezent e tot ce contează pentru că de acest moment depinde viitorul tău.

Limpezeşte-ţi mintea de la atâtea gânduri de durere, spală-ţi ochii ca să te asiguri că vei vedea mai bine şi mai clar de acum înainte. Pune în bagajul tău lecţiile învăţate din experienţele trecutului, încredere în tine, dorinţa de a cunoaşte şi de a te cunoaşte. De asemenea nu uita să adaugi puţină credinţă şi să porneşti la drum convins că totul se întâmplă aşa cum e mai bine pentru tine.

După ce ai împachetat, poţi să-i laşi un bilet suferinţei tale din trecut, mulţumeşte-i pentru lecţia pe care tocmai ţi-a dat-o şi lasă detaşarea să-şi facă datoria, o laşi pe mâini bune . De asemenea, înainte să păşeşti pe pragul casei ar fi bine să arunci o privire în oglindă pentru a-ţi aminti de această imagine peste câţiva ani. Dacă te-ai uitat în oglindă şi ai văzut o faţă obosită, brăzdată de lacrimi, cu cearcăne şi ochii înroşiţi, ce aştepţi? zâmbeşte! Nu, nu începe iar să-ţi plângi de milă.

Ai ieşit afară în stradă, simţi cum frica devine una cu frigul dimineţii şi îţi pătrunde în oase… „Oare ce va fi? Încotro mă îndrept? Ce m-a apucat? Poate era mai bine dacă rămâneam unde eram, poate m-ar fi ajutat cineva, poate aş fi putut să îndrept…” Bla bla, te vor năpădi gândurile contradictorii şi dacă le vei permite îţi vor întoarce sufletul pe toate părţile. Stai puţin…tu controlezi gândurile sau ele pe tine? Chiar crezi tot ceea ce îţi spun gândurile? Lasă-le să bolborosească dacă asta vor, tu eşti aici şi acum, pe un nou drum.

Eşti afară, pe stradă, simte aerul. Inspiră, expiră…simte respiraţia cum pătrunde prin toată fiinţa ta ca un vânt care vesteşte primăvara. O simplă respiraţie făcută de câteva ori într-un mod profund limpezeşte apa tulbure din minte şi te înnoieşte. Simte-ţi corpul, un miracol cu care ai fost înzestrat.

 

Priveşte în jurul tău, priveşte oamenii care trec pe lângă tine. Simţi că trăieşti? Nu e o minune? Nu uita să-ţi ridici privirea spre cer ori de câte ori ai tendinţa să-ţi apleci capul.

 

Nu contează atât de mult ce va fi, important este ceea vei deveni în urma acestei noi experienţe şi ceea ce vei învăţa din ea. Curaj! Viaţa te aşteaptă cu nerăbdare să o descoperi. O mulţime de oameni minunaţi aşteaptă să-i cunoşti. Dragostea te aşteaptă s-o trăieşti. A sosit timpul să trăieşti cu adevărat!

 

Ai ajuns în Gara Noului Început. În orice tren te vei urca te va duce pe un drum necunoscut, dar tu îi stabileşti destinaţia. Bucură-te de călătorie, tot ceea ce a fost sau ai fost a rămâne în urmă, eşti liber! Închide ochii.

                             ….Ai ajuns? Bine ai venit în Viaţa ta!

Copiii- ingerii vietii!

  Sfarsit de an cu bune si cu rele.... Luna copiilor!

Ce poate fi mai frumos decat orasul imbracat in sarbatoare si copiii asteptandu-i  pe cei doi mosi de poveste:  Mos Nicolae si Mos Craciun!

Dincolo de feeria sarbatorilor de iarna, suntem noi, cei mari, ce ne bucuram cu ei, prin ei si pentru ei.
Niciodata nu mi s-a parut ca sarbatorile sunt o povara pentru suflet si oricat de tristi am fi, doar un zambet de copilas ne insufleteste de indata chipul si trairile.

In coltul nostru feeric de lume, copiii asteapta darurile Mosului cel darnic!

Dincolo de aceasta imagine, intr-un alt  colt al lumii, un alt copil plange, un alt copil rade, un altul zambeste, un altul e trsit, un altul e sarac, un altul de bucuros, un altul isi pierde parintii, un altul  se joaca.....copiii nostri merita un pamant mai bun, o planeta la fel de albastra, pura si curata ca cea lasata de stramosii nostri.

Ingerii ce ne ghideaza vietile de adulti merita tot efortul nostru, toata daruirea si dragostea de a infaptui ziua de azi si ziua de maine sub auspiciile unui indemn: Este necesar sa ne schimbam! Ce lasam generatiilor ce vin in urma noastra?

Daca fiecare dintre noi si-ar pune o astfle de intrebare, intr-o cu totul alta directie ar merge viata noastra.

Interogatiile nu trebuie sa ramana doar la stadiul de interogatii, faptele trebuie sa le inlocuiasca si IMPREUNA sa lasam urme pe care ai nostri copii sa calce cu siguranta ca drumul le este ocrotit.

Copiii merita acest efort si il vom face!
Sa infaptuim cantul PAMANTULUI.. pentru ei.. prichindeii din viata fiecaruia!

Cea care am fost. Cea care sunt. Cea care voi fi!

Suntem produsul gandurilor noastre si nici cand gandurile ei nu fost mai triste ca in zilele de azi.

"Va fi bine!", isi spune in gand. Iesita de pe usa spitalului pe care il frecventeaza de atata amar de vreme si afland vestea naucitoare, isi repeta in gand, din nou, din nou, ca un lait-motiv: "Va fi bine!"

Urma un lung sir de tratamente sfasietoare pentru organism, doctora, draga de ea, incerca sa ii redea drumul urat pe care avea sa il parcurga, starile febrile si epuizante de dupa, lupta pe care avea sa o duca cu himerele bolii.

Si totusi: va fi bine!

Amintirile o napadeau a ceea ce a fost: copil zglobiu, baietandru, cu gasca urmandu-o ca pe un lider de necontestat al cartierului de muncitori in care crestea; prieteniile curate si fratesti cu fratii ei de sange: Mihai si George. Nici unde nu suporta alaturarea de fete, mici, razgaiate, alintate si impopotonate. In camera ei nu era o papusa, in dulapul ei nu era o fustita sau o rochie care sa ii scoata in evidenta frumusetea nordica.

Era ea: razvratita, batausa, cea careia mama ii spunea: "Mai, fetita mamei! Potoleste-te ca vin parintii la usa sa mi te reclame! Bati fetele si nu e e bine, mama! " Ca prin vis isi aducea aminte de zilele copilariei si zambea: cat de departe erau timpurile acelea.

Sunt! Exist! Nu sunt! Nu exist! Si totusi, crescand, fetita- baietoi devenii o tanara frumoasa, pe care baietii o cautau si o cautau, iar ea devenise de neatins. Mama era fericita! Ai ei erau fericiti! In sfarsit aveau o fata::))

Cat despre ea, visa. Visa sa fie mare, sa devina MAMA, era tot ceea ce isi dorea: multi copii, curati la suflet si sanatosi, zglobii ca ea si veseli sa o inconjoare!

Au venit si ei: era in sfarsit implinita! Partenerul din viata ei era acolo, prezent, viu si mai ales, alaturi de ea. Copiii erau cei care o implineau ca fiinta si se bucura de ei; isi facea vise! Avea la ce sa viseze!
Brusc... cerul s-a intunecat! Soarele, sorii, lumina calda au disparut. In locul lor.. vestea ce s-a napustit ca un foc ucigator. Intai asupra ei... pastra tacerea pentru catva timp, suferii in liniste si fara sa dezvaluie alor ei ce se intampla.

A avut curaj si a vorbit.... Tacere, deznadejde... lacrimi.  A fost inteleasa, dar se tot intrebau: de ce ea? Ea nu se intreba: De ce eu? Doar isi spunea ca ar fi trebuit sa taca....

Si totusi ce va fi? Ii veni in minte "Balada celui care sunt "a lui Stefan Hrusca; Adora Stefan Hrusca si serile singuratice ce deveneau calde si imbietoare tocmai datorita versurilor si vocii sale speciale:

Merg pe drumul meu cantand,
sunt si umbra, sunt si gand,
sunt si pasare si zbor,
urc la stele si cobor
si-s la voia tuturor...

Trec la vale, trec la deal,
sunt si prag si ideal,
sunt si cantec si fior
pentru fiecare dor
si-s la voia tuturor.

Sunt si lacrima si stea,
viata n-are cum sa-mi stea,
nici farama de cuvant,
cum sa mi se piarda-n vant,
vama celui care sunt

Merg pe drumul meu cel drept
si iubirea mi-o astept
cu un brat de liliac,
sa-i fac dorului pe plac
si nicicum nu pot sa tac

Ard ca focul fara gaz
sa-i fac mortii in necaz,
iar din cerul incolor,
cad ca ploaia fara nor
si-s la voia tuturor...

De nimic nu ma feresc,
din lumina scad si cresc
precum apa de izvor
cand se-aduna in ulcior
si-s la voïa tuturor...

Ea ar spune azi:

Merg pe drumul meu cantand,
sunt si umbra, sunt si gand,
sunt si pasare si zbor,
urc la stele si cobor
si-s la voia ei perfida....

Si totusi va exista EA?

Intre vise si cosmar

Visele! Cum imi place sa il citez pe OSHO, acesta afirma ca " visele sunt viata noastra netraita!".

De-a lungul timpukui, visele sunt cele care ne duc intr-o lume paralela, de trairi si simțăminte. 

Sunt vise pe care le traim si a doua zi nu ne aducem nimic aminte din ele; sunt vise pe car ele traim chir si la trezire; sunt vise care se uita o data cu deschiderea ochilor in revarsatul zorilor.

Un vis care ma bantuie este cel in care ma aflu pe un drum serpuit cu mii de labirinturi in stanga si in dreapta mea.Nu gasesc iesirea si tot ceea ce pot sa fac este sa ma asez pe un petec de iarba, intrebandu-ma cine va aparea.

Intr-unul din vise care s-a dovedit a fi cosmar eram in acelasi labirnt din care se intrezarea un munte. Pe varf de munte silueta unui om pe care nu ma asteptam sa il intalnesc si in vise si totusi, pare a fi in dificultate. Ma grabesc sa il ajut. Intind mana, o prinde si incerca cu disperare sa se agate de mana fragila. Se uita in ochii mei cu o tristete sfasietoare care ma infioara. Imi spune: Vei ramane mereu in inima mea, dar e timpul sa imi dai drumul. Nu voi reusi. Mana imi aluneca si vad cum si acest om drag se scurge de pe muntele inalt.

Se spune ca atunci cand visezi ca moare cineva inseamna ca lucrurile sunt de bine, insa in dictionarul viselor apar tot felul de ipostaze care te inspaimanta. Semnificatiile sunt din cele mai diverse:

- interpretarea empirica atribuie visului in care apare un mort, imaginea mortii
- daca visezi moarte si esti bolnav - insanatosire
- daca esti martorul propriei morti - prosperitate si sanatate buna
- visezi pe cineva pe moarte - viata lunga si bunastare
- daca visezi un om murind sub ochii tai - suparari si pierderi importante

L-am vazut murind sub ochii mei si asta imi creeaza suparare si o pierdere importanta. Supararea a trecut si cu ea si pierderea. Oare ce urmeaza?

Cineva afirma ca visul este o realitate intr-un plan paralel cu al nostru, care ar putea fi descris ca fiind un univers paralel, sau un plan superior celui fizic, pe care unii il numesc Astral. Asta are mai putina importanta, ceea ce este important de retinut este ca acolo timpul si spatiul nu mai este ca cel din planul fizic. Spatiul nostru tridimensional si timpul nostru acolo sunt concentrate toate intr-un punct numit continuum spatio-temporal. In momentul in care omul viseaza, el acceseaza de fapt acel continuum spatio-temporal si de acolo poate sa ia o scena pentru a o trai sau retrai. Poate sa fie o scena din trecut sau chiar din viitor. 

Nu imi doresc nici in viitor si nici in prezent sa se intample asa ceva cu oricine din viata mea.

Si totusi visele sunt trairile noastre interioare si luptele noastre reale.

Osho chiar categorisea visele in 5 mari directii:

“Primul tip de vise este doar gunoi” si nu merita nici o atentie din partea noastra.

Al doilea tip de vise vine din inconstient si reflecta nevoile noastre naturale. Aceste vise trebuiesc analizate pentru a intelege mai bine care sunt adevaratele noastre nevoi. Si nu este vorba de dorintele care se nasc neincetat in mintea noastra, se refera la o simtire mult mai profunda ce izvoreste din experientele a mii de vieti trecute.

Al treilea tip de vise vine din supraconstient cu anumite mesaje si este bine sa meditam asupra lor, sa fim deschisi la ceea ce ne pot ele transmite. Comunicarea cu supraconstientul apare foarte rar, numai in momentele in care suntem pregatiti pentru a o receptiona si intelege. Aceste vise sunt usor de reperat, sunt deosebite si stralucesc asemeni unor nestemate.

Al patrulea tip de vise vine din vietile trecute si aceste sunt mai dificil de receptat. Unele persoane, mai sensibile, mai receptive, vor simti ca sunt trairi din alte timpuri, o rememorare a subconstientului. Intelegerea acestui fenomen al reincarnarii este de cea mai mare importanta pentru a intelege sensul vietii, rostul actiunilor noastre, repetarea acelorasi scheme la infinit, pentru ca ne-am pierdut memoria si ni se pare ca traim pentru prima oara pe acest Pamant.

Al cincilea tip de vise ne duce in viitor. Aceste vise apar destul de rar si numai celor “deschisi, flexibili, vulnerabili”. Ele sunt o poarta care se deschide spre viitor.

Inclin sa cred ca primul si al doilea nu sunt in aria mea, insa pentru al patrulea tip pare a fi ceea ce visez constant.

Ma inspaimanta ca visul se repeta, in acelasi loc, cu acelasi om si eu tot incercand sa il salvez. Pana cand?